Etichete

, ,

Nea Stefan are 45 de ani. Este insurat si are o fata de 18 ani. La inceputul anilor 2000 si-a facut la parterul casei in care locuieste un magazin (gen butic). Aproape de el se afla sediul unei importante televiziuni din Romania. Spre bucuria lui, cumparatorii nu au ezitat sa apara. In timp, si-a castigat clienti fideli. Cand preturile au crescut, acestia au continuat sa cumpere de la el. Concurenta, care se afla la vreo 300 m, avea preturi mai mici. Intr-un fel, Nea Stefan a profitat de indolenta oamenilor sau poate de statornicia lor. In aceasta ultima categorie ma incadrez eu. Imi place sa fiu loial persoanelor care merita. Si am avut motive care sustin aceasta cauza oarba. Cumparam trei mere, nea Stefan imi mai punea un mar in punga. Pe scurt, nea Stefan devenise constient de importanta noastra si incerca sa nu ne piarda. Totul parea sublim. Apoi, peste drum a aparut Mega Image. As putea termina articolul aici, nu? E de la sine inteles ce a urmat! In prima luna, o scadere cu 50 % a profitului. Orbiti de puterea brandului, am uitat de nea Stefan. Recunosc, am fost atras de rafturile bine proportionate, de produsele mult mai diversificate, de spatiu, de culoare. Numai ca aceste lucruri pot fi importante pana la un punct. Saptamana trecuta am dat peste nea Stefan in Mega Image. Isi cumpara lapte. M-a zarit si m-a salutat expeditiv. Ciudat, dar i-am raspuns jenat. Raceala lui a reprezentat o indrumare pentru acest articol. Marile supermaketuri vin cu o gramada de produse. Micile buticuri pot sa creeze o minima interactiune umana. In graba asta nebuna, nu mai conteaza calitatea omului, ci calitatea produsului. Peste ani vom comanda produsele pe internet. Nu o sa mai pierdem timpul prin magazine. Nu o sa mai irosim minute importante pe drum. Ce vom face cu tot acest timp castigat? Ironic, il vom irosi pe consolidarea unor relatii virtuale.

Anunțuri